Botezul la români – obiceiuri şi tradiţii

Botezul, una dintre cele şapte taine ale religiei creştine, reprezintă prin definiţie şi începând de la etimologia cuvântului, o curăţire a sufletului, înlăturarea păcatului strămoşesc cu care ne naştem toţi şi unirea cu trupul tainic al lui Hristos.

În religia ortodoxă, botezul se face la patruzeci de zile de la naşterea copilului, însă în ultimii ani, această perioadă a început să varieze într-atâta încât părinţii aşteaptă până la vârsta adolescenţei copilului pentru a le oferi acestora opţiunea de a-şi alege religia.

Purificarea prin apă semnifică în primul rând, aşa cum am spus mai sus, ştergerea păcatelor. Se săvârşeste de către un preot, la biserică, iar ritualul implică următoarele elemente: în primul rând se rosteşte Crezul, apoi se aprind cele trei lumânări (simbol al Sfintei Treimi) dinaintea cristenliniţei, apa este sfinţită, iar copilul este uns cu untdelemn (simbol al milei Domnului).

Asemeni tradiţiei înconjurării bisericii în Noaptea Învierii, şi cristelniţa se înconjoară de trei ori, cercul semnificând unitatea şi continuitatea credinţei în Dumnezeu. Scufundarea copilului, tot de trei ori, în apă simbolizeză purificarea sufletului, iertarea păcatelor şi făgăduinţa credinţei în Dumnezeu. Cu alte cuvinte, scufundarea omului păcătos şi înălţarea omului curat, după ce-a fost spălat de apă sfinţită. După acest moment, copilul este îmbrăcat cu haine curate, de cele mai multe ori albe, simbol al purităţii.

Printre momentele botezului se numără şi lepădările naşilor, care, în locul celui mic, care n-are păcate în afara păcatului strămoşesc, se leapadă de stăpânirea Diavolului. Întorcându-se spre asfinţit – locul în care începe întunericul – naşii suflă şi se leapădă de trei ori. Apoi, întorcându-se către răsărit – locul luminii – naşii făgăduiesc unirea copilului cu Hristos şi credinţa acestuia în El.

În ceea ce priveşte tradiţia alegerii numelui, Legea Veche spune că numele trebuie ales în cea de-a opta zi de viaţă (la fel cum a fost botezat şi Isus), iar acesta ar trebui să fie un nume ortodox. În cazul în care copilul primeşte un nume creştin ortodox şi unul necreştin, în biserică se va menţiona doar cel ortodox. Numele sfântului pe care îl va purta copilul va fi protectorul său de-a lungul vieţii. În diverse zone ale ţării, copiii poartă numele unuia dintre bunicii din partea tatălui, numele naşului sau al naşei sau numele tatălui – în caz că e fetiţă, varianta feminină a numelui tatălui.

O altă tradiţie spune că nu se aduc daruri după naşterea copilului şi doar rudele au voie să vină în vizită să vadă noul născut. Singurele daruri pe care le poate primi sunt monede lăsate pe pieptul lui, pentru ca acesta să aibă noroc, sau în scutec, pentru un somn liniştit, iar mamei i se aduce de mâncare. Abia după botez, i se pot aduce daruri, şi în general, acestea trebuie să fie hăinuţe. Pe la sate, tradiţia spune că pruncul primeşte la botez un viţel, o pasăre sau un miel.

La petrecea de botez au fost invitaţi, la începuturi, doar naşii, rudele şi câţiva vecini din jurul casei şi se făcea în aceeaşi zi în care copilul a fost botezat. Adus de naşă de la biserică, copilul este pus în pragul casei, iar aceasta îi spune mamei: „Păgând mi l-ai dat, creştin ţi l-am adus.” Conform unei tradiţii străvechi din Transilvania, dacă copilul era băiat, naşa îl punea să atingă o secure, o sapă şi un clopot, pentru că în viaţa pe care o începe să fie un bun bărdaş, un bun agricultor şi un bun cântăreţ. Dacă era fetiţă, trebuia să atingă un ac şi o floare pentru a fi o bună gospodină şi o femeie frumoasă.

Tradiţia cu cele mai multe variante e cea a ursitoarelor, fiinţe magice, care îi prevestesc noului născut întreaga viaţă. Deşi în Moldova sunt fie trei, fie şapte, nouă sau doisprezece, în Transilvania sunt chiar şi unsprezece, dar în Oltenia e sigur că sunt doar trei. Nimeni nu le vede pentru că acestea îl vizitează pe copil noaptea, dar nici asta nu se ştie cu precizie care este, fie prima, fie a treia, fie într-o noapte din prima săptămână de viaţă.

Fiecare zonă a ţării are obiceiurile şi tradiţiile ei în când vine vorba de botez, însă sunt câţiva paşi care se respectă pretutindeni.